Anabaiana

Curs de specializare pentru BABYSITTER!

admin — Thu, 25 Feb 2010 11:06:19 +0000

Perioada de desfasurare: 22-26 martie 2010

CURSUL DE BABYSITTING reprezinta sansa dumneavoastra de a va dezvolta personalitatea si de a va imbogati cunostintele si un pas important in alegerea profesiei.

Fiecare familie care isi lasa copilul in grija unei bone are nevoie ca persoana respectiva sa stie:

sa stabileasca un program zilnic in functie de varsta copilului;
sa realizeze o evaluare a necesarului de materiale implicate in supravegherea, alimentarea, igiena si educarea nou-nascutului;
sa gestioneze corespunzator resursele umane si materiale implicate in activitatea sa;
sa identifice si sa controleze riscurile provocarii unui accident;
sa estimeze si sa respecte bugetul stabilit impreuna cu parintii copilului;
sa supravegheze atent toate activitatile micutului;
sa organizeze jocuri si activitati educative ;
sa aiba notiuni de prim ajutor.

La finalizarea acestui curs de specializare veti beneficia de o diploma eliberata de Compania de babysitting ANABAIANA prin care va este certificata abilitatea de a presta servicii profesioniste de supraveghere, crestere si educare a copiilor.

Conditii de participare:

absolvirea minima a 10 clase
program flexibil
stare de sanatate foarte buna

Taxa de participare: 100 lei

Include urmatoarele:

· Suportul de curs;

· Certificatul de absolvire;

· O pauza de cafea pe parcursul fiecarei zile de curs.

Locatia cursului

Sedintele de curs se vor desfasura la sediul companiei ANABAIANA in Iasi, str. Strapungerea Silvestru nr.50.

Documente necesare inscrierii:

formularul de inscriere ( se completeaza la sediul agentiei);
contractul de prestare servicii-cursuri de babysitting ;
copie după diplomele de studii;
copie dupa cartea de identitate;
copie dupa certificatul de nastere;
curriculum vitae.

Inscrierea la curs se face în urma expedierii prin e-mail la adresa contact@anabaiana.ro a unei scrisori de intentie sau printr-un apel telefonic la numarul 0332-230 237.

Grupa se formeaza in ordinea inscrierii si in limita locurilor disponibile…

Numarul total de ore al cursului: 16

Programul cursului: 5 zile de curs cate 3 ore/zi.

Pentru mai multe informatii referitoare la modul de desfasurare al acestui program va rugam sa ne contactati la tel: 0332/230237 .

Persoane de contact: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Menajera

admin — Thu, 25 Feb 2010 10:50:56 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Angajam menajera in Iasi, zona Selgros.

Program:

O zi pe saptamana

Profilul angajatului:

varsta 25-60 ani

o persoana ingrijita si onesta

experienta

Atributii:

menaj

calcat

Se ofera:

salariu motivant

Ingrijitoare batrani

admin — Sat, 20 Feb 2010 10:25:59 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Compania Anabaiana angajeaza persoanal pentru supraveghere persoana de sex feminin in varsta de 80 de ani.

Locatie: Iasi

Cerintele postului: varsta 2o–65 ani

disponibilitatea de a lucra cu persoane in varsta

disponibilitatea de a lucra in echipa

seriozitate

Oferta: salariu negociabil si motivant

Program: doua ore pe zi

Babysitter Bucuresti

admin — Tue, 09 Feb 2010 09:42:33 +0000

Babysitter pentru un baietel in varsta de patru ani.

Locatie: Bucuresti.

Cerintele postului:

Persoana energica, curata, responsabila, cu rabdare

Varsta maxima: 40 de ani

Stare de sanatate foarte buna

Programul de lucru:

intern- o data pe luna bona poate pleca acasa

Responsabilitati:

supraveghere

activitati educative specifice varstei

pregatirea mesei

hranirea copilului

menaj usor

Salariul:

1200 lei + bonusuri

Babysitter

admin — Thu, 04 Feb 2010 11:04:07 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Babysitter pentru un baietel in varsta de trei ani.

Locatie: Iasi, Valea Lupului.

Cerintele postului:

Bona trebuie sa fie o persoana calma, vesela,rabdatoare, nefumatoare, blanda, cu experienta in ingrijirea copiilor mici;

varsta cuprinsa intre 35 si 50 de ani

stare de sanatate foarte buna

Programul de lucru:

Luni-Vineri: 8 ore zilnic

Responsabilitati:

supraveghere

activitati educative specifice varstei

pregatirea mesei

hranirea copilului

Salariul:

Negociabil in cadrul interviului.

Guvernanta

admin — Wed, 03 Feb 2010 11:33:20 +0000

Guvernanta pentru o un baietel in varsta de sase ani.

Locatie: Iasi, cartierul Metalurgie.

Cerintele postului:

Bona trebuie sa fie o persoana calma, cu experienta in ingrijirea copiilor mici;

varsta cuprinsa intre 23 si 40 de ani

studii superioare de psihologie

cunostinte despre ADHD si autism

stare de sanatate foarte buna

Programul de lucru:

Luni-Vineri: 4 ore zilnic

Responsabilitati:

supraveghere

activitati educative specifice varstei

se vor organiza activitati de educarea atentiei

Salariul:

Negociabil in cadrul interviului.

Babysitter

admin — Tue, 02 Feb 2010 11:22:55 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Babysitter pentru o fetita in varsta de patru ani si un baietel in varsta de trei luni.

Locatie: Iasi, cartierul Dacia

Cerintele postului:

Bona trebuie sa fie o persoana calma, cu experienta in ingrijirea copiilor mici;

varsta cuprinsa intre 40 si 60 de ani

stare de sanatate buna

Programul de lucru:

Luni-Vineri: 9:00-17:00

Responsabilitati:

supraveghere

pregatirea mesei pentru copil

alimentare

igienizare

activitati educative specifice varstei

menaj usor in camera copilului

plimbare zilnica

Salariul:

Negociabil in cadrul interviului.

Menajera

admin — Wed, 27 Jan 2010 07:59:26 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Angajam menajera in Iasi, bulevardul Independentei.

Program:

O zi pe saptamana

Profilul angajatului:

varsta 25-60 ani

o persoana ingrijita si onesta

experienta

Atributii:

calcat

Se ofera:

salariu motivant

Menajera

admin — Wed, 27 Jan 2010 07:48:30 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Angajam menajera in Iasi, zona Bazar.

Program:

O zi pe saptamana

Profilul angajatului:

varsta 25-60 ani

o persoana ingrijita si onesta

experienta

Atributii:

menaj

calcat

Se ofera:

salariu motivant

Menajera

admin — Wed, 27 Jan 2010 07:44:02 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Angajam menajera in Iasi, soseaua Barnova.

Program:

Doua zile pe saptamana

Profilul angajatului:

varsta 25-60 ani

o persoana ingrijita si onesta

experienta

Atributii:

menaj

calcat

pregatirea meselor

Se ofera:

salariu motivant

Menajera

admin — Tue, 26 Jan 2010 10:08:58 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Angajam menajera in Iasi, cartier Copou.

Program:

O zi pe saptamana

Profilul angajatului:

varsta 25-60 ani

o persoana ingrijita si onesta

Atributii:

menaj

calcat

Se ofera:

salariu motivant

Babysitter

admin — Wed, 20 Jan 2010 18:18:13 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Babysitter pentru o fetita in varsta de trei saptamani.

Locatie: Iasi, cartier Tatarasi

Cerintele postului:

Bona trebuie sa fie o persoana cu rabdare,punctuala,vesela,sociabila;

Varsta nu este un criteriu de selectie

Bona trebuie sa fie vorbitoare de limba franceza ( nivel mediu de conversatie)

Programul de lucru:

Part-time

Responsabilitati:

supraveghere

alimentare

igienizare

menaj usor in camera copilului

Salariul:

Negociabil in cadrul interviului

Baby-sitter

admin — Wed, 20 Jan 2010 11:21:07 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Babysitter pentru un baietel in varsta de un an si patru luni.

Locatie: Iasi, sos. Barnova

Cerintele postului:

Bona trebuie sa fie o persoana cu rabdare,punctuala,vesela,sociabila;

Bona trebuie sa stie sa gateasca

Bona trebuie sa fie nefumatoare

Varsta cuprinsa intre 35 si 55 de ani

Programul de lucru:

Luni-Vineri: 10:00-18:00

Responsabilitati:

supraveghere

pregatirea mesei pentru copil

alimentare

igienizare

activitati educative specifice varstei

menaj usor in camera copilului

Salariul:

Negociabil in cadrul interviului.

Menajera

admin — Thu, 14 Jan 2010 08:37:16 +0000

Angajam menajera in Valea Lupului.

Program:

Persoana va locui impreuna cu familia.

Doua zile pe saptamana sunt libere!

Profilul angajatului:

varsta 40-60 ani

fara obligatii familiale

o persoana ingrijita si onesta

Atributii:

menaj

pregatirea meselor

Se ofera:

cazare

masa

salariu motivant

Babysitter

admin — Mon, 11 Jan 2010 11:21:33 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Babysitter pentru o fetita in varsta de un an si sapte luni.

Locatie: Iasi, cartierul Pacurari

Cerintele postului:

Bona trebuie sa fie o persoana calma, cu experienta in ingrijirea copiilor mici; studii medii sau superioare; varsta cuprinsa intre 30 si 60 de ani

Programul de lucru:

Luni-Vineri: 8:00-16:00

Responsabilitati:

supraveghere

pregatirea mesei pentru copil

alimentare

igienizare

activitati educative specifice varstei

menaj usor in camera copilului

Salariul:

Negociabil in cadrul interviului.

Babysitter

admin — Mon, 11 Jan 2010 11:02:04 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Babysitter pentru un baietel in varsta de sase luni.

Locatie: Iasi, cartierul Tatarasi

Cerintele postului:

Bona trebuie sa fie o persoana calma, cu experienta in ingrijirea copiilor mici; studii medii sau superioare; varsta cuprinsa intre 25 si 55 de ani

Programul de lucru:

Marti 14:00-18:00

Joi 14:00-18:00

Sambata 19:00-23:00

Responsabilitati:

supraveghere

pregatirea mesei pentru copil

alimentare

igiena

activitati educative specifice varstei

menaj usor in camera copilului

Salariul:

Negociabil in cadrul interviului.

Naşterea Domnului – minunata Taină a bucuriei

admin — Sun, 27 Dec 2009 18:10:44 +0000

“ Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă…” (Isaia, capitolul 9, versetul 5)
Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos reprezintă începutul planului lui Dumnezeu de a mântui neamul omenesc. Totodată, ea este un început pentru fiecare dintre oameni, deoarece S-a născut în lume, S-a făcut asemenea tuturor Fiul lui Dumnezeu pogorât pe pământ pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Această minune înseamnă un nou început, deoarece omul a avut posibilitatea să Îl cunoască pe Dumnezeu în toată slava Sa, având astfel acces la Cel care este izvorul vieţii şi al nemuririi.
Marea taină a naşterii pe pământ a Domnului nostru Iisus Hristos depăşeşte orice graniţă a raţiunii umane: Cel pe Care nu îl cuprind toate cerurile, Se face un Prunc mic, culcat într-un grajd, înfăşat în scutece, încălzit de suflarea animalelor, arătând prin aceasta şi mare Sa smerenie a Celui prin Care s-au făcut toate şi pentru toate.

Hristos vine în lume noaptea, în cea mai mare linişte posibilă, fără a deranja pe cineva; se naşte în noaptea păcatului în care sălăşluia neamul omenesc, El Care este lumina lumii, aduce această lumină şi luminează pe omul care avea mintea întunecată, descoperindu-i acestuia taina mare a dumnezeirii. De aceea şi în troparul Naşterii se cântă: Naşterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru răsărit-a lumii lumina cunoştinţei.”
Din acea iesle mică El cheamă toată lumea pentru a I se închina, pentru a-L vedea pogorât pe pământ, pentru a-I aduce daruri şi pentru a primi Lumina care biruieşte întunericul. La chemarea Sa nu răspund decât oamenii simpli, păstorii, iar mai pe urmă magii, care nu rămân indiferenţi faţă de mesajul primit de la Dumnezeu. Ei văd în Pruncul culcat în iesle pe Împăratul şi Stăpânul a toate şi I se închină, aducându-i adorare aşa cum i Se cuvine lui Dumnezeu.
Acest mare eveniment al Naşterii Domnului a dat posibilitatea omului de a se uni într-un glas cu cerul. Lumea materială se uneşte într-un cuget, într-o cântare cu lumea spirituală pentru a lăuda pe Creatorul lor. A fost un moment unic în care omul a avut posibilitatea să mărească pe Dumnezeu dimpreună cu îngerii prin aceasta unindu-se practic cerul cu pământul într-un singur glas, aşa după cum frumos zice o colindă: „Îngerii cântau, păstorii fluierau, magii se-nchinau, toţi se bucurau”
Fie ca Sfânta sărbătoare a Naşterii Domnului să vă aducă în inimi lumina desăvârşita a Împărăţiei lui Dumnezeu, şi să aveţi parte de bucuria pe care au avut-o păstorii când au primit vestea naşterii de la Înger, iar sufletele şi inimile să vă fie invadate de marea dragoste a Fiului lui Dumnezeu pogorât din cer, născut din Fecioară cu trup, Cel Care S-a smerit şi S-a făcut om pentru ca noi să ne putem îndumnezei.

Craciun fericit si la multi ani!!!
Autor: CEHAN IONUŢ

Pereti isteti?

admin — Thu, 10 Dec 2009 09:55:18 +0000

Sunt importante desenele pe peretii din camera copilului?

Studiile psihologice indica faptul ca decorarea peretilor reprezinta un plus deosebit de important in educarea si, implicit, dezvoltarea inteligentei copiilor nostri.

Ce avantaje prezinta pictura pe pereti?

stimuleaza imaginatia. Copilul se va intreba unde merg piticii purtand in maini lampile si tarnacoapele, care este povestea lor si ce nume poarta fiecare dintre ei.
elementele desenelor reprezinta stimuli vizuali pentru micuti atat prin culoare cat si prin forma si continutul lor. Privirea se va plimba dintr-un colt in altul si va indemna gandirea sa faca multiple conexiuni.
desenele de pe pereti pot fi folosite ca material didactic. Astfel vom invata culorile, ne vom dezvolta limbajul raspunzand la intrebari de tipul: “Ce este aceasta?”, “Ce culoare are?”, “Este mare sau este mica?”, “Ce gust ar portocala?”, “Cate stelute sunt pe tavan?”, “Arata toate desenele care au forma ovala!”.
Au un scop decorativ.
delimiteaza spatiul intim al copilului: “Aceasta este camera ta”=> “Aici sunt lucrurile tale!”=>”Aici faci tu ordine”=>”Spatiul acesta te defineste pe tine ca si copil!”.

Care este riscul desenelor mult prea incarcate?

Peretii decorati in exces pot obosi privirea micutului. Prea multi stimuli se vor umbri unii pe altii si isi vor pierde rolul educativ si deconectant. O camera incarcata va deveni apasatoare daca nu chiar obositoare! Culorile prea intense vor provoca excitatie si iritabilitate. Rosul sau portocaliul vor fi folosite cu moderatie in asa fel incat sa stimuleze fara a agita si enerva copilul.

Cum alegem subiectele?

In primul rand vom afla varsta copilului. Este de la sine inteles faptul ca tema povestilor cu Mica Sirena sau cu Mickey Mouse nu isi au locul in camera unui elev la gimnaziu!

Un alt criteriu important este sexul copiilor. Anumite subiecte le preocupa pe fetite si altele pe baieti.

Ne orientam si in functie de culoarea dominanta a mobilierului si a varului folosit pe pereti. Intr-o camera roz, magnoliile si ingerasii diafani pot pluti in voie, in timp ce intr-o incapere predominant albastra putem desena in voie masini sau panselute.

Daca avem un copil mai mare este bine sa ne consultam cu acesta si sa incercam sa ii respectam preferintele pentru o anumita culoare sau pentru o tema.

Decorarea peretilor este bine sa respecte o tematica. Din fericire paleta este deosebit de larga si avem de unde sa alegem si sa ne inspiram: animalele salbatice, animalele domestice, fructele, legumele, anotimpurile, lumea subacvatica, ingerasi, printese, soldati, flori si cate si mai cate.

Desenele este bine sa fie unitare si sa creeze o poveste. In acest mod vor relaxa si vor incanta privirea si sufletul copilului. Atunci cand personajele par a fi legate intre ele este mai usor pentru cel mic sa isi imagineze o poveste. Ii vom construi o lume in care sa ii faca placere sa traiasca si sa se joace.

De multe ori adultii aleg teme care le-ar face lor placere si pe care si le-ar fi dorit cand erau copii. Este timpul sa ne concentram asupra nevoilor si asupra fericirii celui mic. Ce i-ar placea lui sa vada de jur-imprejur seara, inainte de culcare si dimineata, cand se trezeste?

Autor : Ana-Aurelia Baianu

Desene pe pereti!

admin — Wed, 09 Dec 2009 10:42:58 +0000

O expozitie on-line… by Alexandra Luca

Subiecte tabu

admin — Tue, 08 Dec 2009 12:36:38 +0000

Vom discuta in articolul de astazi despre fenomenul masturbarii la copii.

Ce ne produce placere?

alimentarea
relaxarea sfincterelor
tot ceea ce determina confortul fizic ( cum ar fi hainele comode, caldura)
sexul
afectivitatea

La varsta adulta, placerea poate fi produsa de recunoasterea sociala sau de o buna stare materiala. Insa, spre deosebire de adult, copilul nu are inca nici o inhibitie. El face orice pentru a gasi si pentru a obtine placerea.

De ce au parintii o reactie atat de violenta fata de masturbarea copiilor? Este greu sa asociezi inocenta angelica si un act care este apanajul maturitatii ( si care este chiar si atunci condamnat). In sens invers, un copil nu poate sa accepte ( considerand a fi scabros si nedemn) actul sexual dintre parintii sai. Situatiile sunt echivalente si cat se poate de normale.

Intrebare: Oare nu ar trebui sa ne ingrozim la fel de mult cand un copil mananca peste nevoile sale zilnice si este preocupat doar de alimentatie?

Revenind la masturbare, consideram ca parintii ar fi bine sa accepte un astfel de comportament macar o perioada de timp si anume atunci cand aceasta coincide cu varsta la care micutii isi exploreaza si isi descopera propriul corp. Putem sa incepem sa ne ingrijoram cand limitele au fost depasite si cand totul a devenit un obicei mai mult decat frecvent.

Masturbarea apare preponderent la baieti. Aceasta se explica prin faptul ca organele sexuale feminine sunt pozitionate in interiorul corpului devenind astfel mai greu accesibile.

Am citit de curand pe forum-uri si am discutat cu diversi parinti care spuneau cu mirare ca tocmai au aflat ca si copiii se masturbeaza. Unele fiinte au un erotism mai amplu si mai accentuat, altele mai slab sau mai bine ascuns si inhibat. Dar orice fiinta prezinta si manifesta din cand in cand propria sexualitate. Cum de un adult nu isi mai poate aminti despre perioada copilariei sale si despre momentele in care el insusi isi explora corpul? Uitarea aceasta este cat se poate de fireasca deoarece ne-a ajutat sa ne integram in societate si sa ne interiorizam valorile ei. Tot ceea ce ne provoaca rusine, durere si neplacere va fi uitat pentru ca noi sa mergem mai departe cu fruntea sus si cu inima deschisa.

De ce este atat de condamnat actul masturbarii? Explicatiile au in primul rand origini biblice. Religiile lumii ( nu doar crestinismul) considera actul sexual drept un mijloc de procreere. Intr-un astfel de context nu avem loc si pentru placere. Din punct de vedere social, masturbarea este condamnata deoarece este un act mult prea intim pentru a se manifesta in public. Aceasta poate speria, poate inhiba sau provoca repulsie.

Din ce cauza incepe un copil sa se masturbeze?

producerea placerii
atragerea atentiei adultului
descarcarea unor tensiuni acumulate ( unii devin bulimici, altii incep sa se balbaie, unii se masturbeaza)
cunoasterea propriului corp
au un model invatat ( exista barbati adulti care au dezvoltat un adevarat tic aranjandu-si mereu organele sexuale in pantaloni. Fiii lor au toate premisele sa faca intocmai la fel.)

Ce masuri putem lua atunci cand copilul nostru incepe sa se masturbeze?

Nu exagerati importanta gestului!
Nu hiperbolizati!
Tot ceea ce este interzis va deveni si mai placut!
Daca parintii isi manifesta supararea si nervozitatea, copiii vor face si mai mult din actul interzis tocmai din dorinta de a provoca si de a obtine atentie.
Fara bataie! Scriitori celebri precum Mario Vargas LLosa si marchizul de Sade povestesc cum loviturile primite pe fondul excitatiei sexuale au generat perversiuni grave in viata de adult.
Fara incurajari!
Aflati zonele erogene ale copilului dumneavoastra. In timpul baii nu insistati asupra lor. Curatati-le usor, parca in treacat.
Limbajul! Valorizati si alte calitati fizice sau psihice ale copilului in afara de organele lui sexuale.Multi parinti isi striga fiii folosind apelative ce denumesc doar o parte din ei, iar nu fiinta intreaga.
Antrenati copilul in activitati cat mai dese si cat mai complexe! Nu transformati insa un copil care se masturbeaza intr-un copilas obez. Puteti insa inscrie baietelul sau fetita la un cerc de dans, de pictura sau de limbi straine.
Vorbiti cu cel mic! Explicati-i ce face si ce i se intampla. Si ce i s-ar putea intampla daca exagereaza.
Ignorati-l sau aruncati-i, in treacat, replici sentimentale sau sugestii catre alte activitati mai interesante decat aceea pe care o desfasoara acum!
Consultati un medic si un psiholog! Nu il amenintati pe copil cu vizita la acestia!

Diferente de optica si de pozitie

Copilul se priveste doar pe sine => isi doreste obtinerea placerii => se masturbeaza oriunde si oricand.
Adultul a devenit o fiinta sociala => se raporteaza la ceilalti => nu face decat anumite lucruri in public => pastreaza anumite acte pentru viata privata ( defecarea, masturbarea, sexul si chiar si plansul).

Aveti rabdare! Cautati sa intelegeti ca cei mici nu fac nici o legatura constienta intre un act sexual si masturbare. Noi, adultii, suntem cei care fac aceste conexiuni si care se isterizeaza la gandul ca ingerasul nostru a sarit peste niste etape esentiale ale dezvoltarii sale. In realitate… am putea avea in fata noastra un copil care vrea sa se relaxeze, sa se detensioneze sau care cauta sa obtina atentia celor din jurul sau!

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

File de jurnal

admin — Mon, 07 Dec 2009 16:39:08 +0000

Poate ca va asteptati sa gasiti in acest articol o fila din istoria picturii murale: date,locuri,oameni…Eu insa imi propun sa va impartasesc felul in care a inceput drumul meu prin aceasta arta.

Undeva, dupa stramosii care-si decorau pesterile cu animale si alte simboluri pe care probabil ca nici ei nu le intelegeau prea bine, dupa Michelangelo si a sa Capela Sixtina,am aparut eu. Alexandra Luca. Mi-a placut dintotdeauna sa pictez si unde mai punem ca la scoala mi-au bagat in cap ideea cum ca as avea si ceva talent. M-au trimis la diverse concursuri la care, spre imensa mea bucurie, nu i-am dezamagit si am castigat cateva diplome de care sunt tare mandra astazi.

La inceput, pasiunea mea s-a exprimat in domeniul design-ului vestimentar iar apoi in pictura abstracta,cu care inca mai cochetez. In vara anului 2009, in timpul pregatirilor pentru facultate ,m-am gandit sa contribui cu pasiunea mea la bucuria celor mici pictand camere pentru copii.Tocmai atunci s-a intamplat ca drumul meu sa se intersecteze cu Anabaiana, o alta persoana dedicata fericirii prichindeilor prin intermediul companiei de babysitting.

La aceasta rascruce de drumuri s-a nascut proiectul “Zidurile spun povesti “.

Si iata-ne ajunsi la zi cu istoria picturii murale!

By Alexandra Luca

Artist

Educatia sexuala se face in familie

admin — Mon, 07 Dec 2009 08:58:44 +0000

In societatea traditionala romaneasca, educatia sexuala este aproape inexistenta.

Copilasii afla ca au fost adusi de catre o barza mare ( poate primavara, atunci cand se intoarce pe meleagurile noastre). Altii, mai norocosi, afla ca i-a scos medicul din burtica mamei facand o taietura! Am intalnit copilasi care spuneau ca mami si tati i-au primit cadou de la Dumnezeu. Si totusi, cum apare un copil pe lume? Fiinta nou nascuta este rodul iubirii parintilor sai. Cum ar putea acest lucru sa fie considerat tabu si rusinos?

La ce varsta intreaba copiii despre venirea lor pe lume?

In jurul varstei de cinci ani incepe sa se manifeste curiozitatea fata de nastere, fata de propria sexualitate si de apartenenta la un sex sau altul. Luati prin surprindere, adultii inventeaza diminutive si explicatii dintre cele mai bizare si mai ridicole. Putini sunt aceia care prezinta o istorie adevarata si indraznesc sa o imbrace intr-o forma accesibila micutului. Explicandu-le copiilor ce inseamna dragostea si sexul, parintii vor reusi sa ii apropie, sa devina prieteni inlaturand riscul abuzurilor sexuale si pe cel al sarcinilor nedorite la varste foarte fragede. O persoana care a inteles din prima copilarie ca a face dragoste nu implica doar un act sexual, va sti ca este nevoie de o poveste de iubire a doi oameni care la un moment dat isi doresc sa fie una si aceeasi persoana. Din aceasta unire se poate ca uneori sa rezulte un copilas. Astfel inlaturam conceptia potrivit careia sexul este ceva rau si murdar.
Este indicat ca parintii sa manifeste in fata copiilor lor putina nuditate. Cei mici vor intelege mai usor si mai repede diferentele dintre sexe si modul in care aceste deosebiri influenteaza activitatile zilnice. Trebuie sa pastram un echilibru caci prea multe secrete si hainele largi vor declansa curiozitatea micutului. Daca aparem prea des goi in fata copilului riscam sa distrugem imaginea pe care acesta o are despre noi, adultii cei puternici, perfecti si autoritari.

Nu vom astepta ca educatoarea sau profesorii sa ii povesteasca fiului sau fiicei noastre despre venirea sa pe lume sau despre actul iubirii, invocand motivul ca acestia au studii pedagogice si stiu mult mai bine cum sa formuleze explicatiile. Copiii asteapta ca noi insine sa le fim aproape si sa le facem destainuiri care sa ne uneasca si sa sporeasca increderea pe care acestia o au in parinti.

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

ANABAIANA va face cunostinta cu Mos Craciun!

admin — Sat, 05 Dec 2009 09:48:35 +0000

Anul acesta Mos Craciun este mai vesel si mai prietenos ca niciodata!

El va participa la serbarile gradinitelor si scolilor din orasul Iasi si va imparti cadouri micilor artisti. Daca doriti sa va bucurati de atmosfera sarbatorilor de iarna impreuna cu Mos Craciun, acum aveti ocazia sa ii scrieti o scrisoare si sa il invitati la petrecerea copiilor!
Compania de babysitting ANABAIANA va ajuta sa impliniti visul copiilor dumneavoastra !
Pentru rezervari si informatii suplimentare va invitam sa ne scrieti pe adresa contact@anabaiana.ro sau sa ne sunati la numerele de telefon 0742457559 si 0332 230 237.

Haina care-mi vine iti spune despre mine!

admin — Fri, 04 Dec 2009 09:38:57 +0000

Haina face pe om?
Sau oamenii ar trebui judecati si apreciati in functie de ceea ce spun si fac?
Cum afecteaza modul in care noi, adultii, ne imbracam imaginea pe care copiii nostri o au asupra vestimentatiei?
La fel cum mancarea din farfuria parintelui reprezinta un exemplu demn de urmat de catre cei mici, tot astfel si alegerea hainelor este influentata de modelul oferit. O mamica elegenta si ingrijita se va bucura de o fetita care vrea sa fie pieptanata, parfumata si imbracata cu cele mai noi si mai moderne rochite. Un baietel al carui tata este din ce in ce mai neglijent in ceea ce priveste tinuta, ne va explica mereu ca el este “barbat”, ca numai fetitele de “moteaza” si ca el are treburi mai importante de facut decat sa se uite toata ziua in oglinda. Infatisarea fiecaruia dintre noi porneste de la nivelul igienei personale. Dupa aceea intervin preferintele pentru unele culori si texturi, pentru un anumit stil de imbracaminte. Bunul gust se mosteneste fie sub forma de talent si pricepere in asocierea articolelor, fie ca rezultat al educatiei si al modelului personal oferit de catre adulti.

Este mai putin scuzabil pentru un copilas faptul ca este nespalat sau prost imbracat decat pentru parintele sau. De ce? Pentru ca cel mic nu se spala si nici nu se imbraca singur! Noi suntem cei care facem cumparaturile si care ne imbracam fiii si fiicele. Noi alegem nuantele si modelele care, credem noi, ar putea fi avantajoase si comode pentru micuti.

In societatea nostra incepe sa se impuna treptat-treptat interesul pentru vestimentatia comoda pe care o purtam in casa. Pana nu demult oamenii stateau imbracati in pijamale si, in cel mai fericit caz, imbracau pe deasupra si un halat. O astfel de tinuta nu este chiar atat de comoda pe cat pare si nici nu ne permite sa primim musafirii neasteptati. Mai mult, modul in care ne prezentam in fata familiei noastre impune respectul si admiratia celor care se afla in casa cu noi. La polul opus riscam sa provocam dezgust sau… mila?

Spalatul dintilor, pieptanatul, schimbarea hainelor cu o frecventa cat mai mare posibil sunt deprinderi care se pot forma treptat si insusirea carora ne solicita timp indelungat. Prin perseverenta vom reusi sa formam acte automate care i se vor parea firesti copilului nostru si pe care le va realiza fara nici un efort deosebit!

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Cuvantul dat, cuvantul respectat!

admin — Thu, 03 Dec 2009 18:05:47 +0000

Fii demn, taticul meu!

De ce trebuie sa ne respectam promisiunile facute?

In primul rand, incalcarea lor ne distruge autoritatea pe care pana nu demult o aveam in fata copiilor nostri.
Daca nu ne pastram cuvantul dat, oferim un exemplu prost copiilor nostri. Ei vor deveni adulti fara atributul seriozitatii si astfel, putin credibili.
Vom pierde increderea pe care micutul o are in noi. Nu ne va mai respecta si nici nu va mai crede spusele noastre.
Ne vom dezamagi copilul!

Cum ajungem insituatia in care facem diverse promisiuni?

De obicei, parintii incearca sa isi convinga copiii sa faca anumite lucruri promitandu-le cadouri irealiste sau mult prea scumpe.

Solutia?

Oferiti prichideilor variante realiste si argumente logice.

” Daca mananci branzica iti cumpar o bicicleta!”

” Daca nu mananci branzica ramai flamand. Altceva de mancare nu avem in seara aceasta. Daca mananci, vei avea oase puternice si dintisori albi. Iar eu voi fi foarte mandru de tine!”

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Baby-sitter

admin — Wed, 02 Dec 2009 11:09:47 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Locatie: Iasi, Nicolina

Angajam bona pentru doi copii ( 5 ani, 3 luni).

Program : Luni-Vineri 8:30- 18:00

Sambata 8:00-14:00

Cerintele postului: se cauta o persoana cu varsta cuprinsa intre 30 si 60 de ani, cu experienta in babysitting, calma si cu disponibilitate pentru program prelungit.

Imi iubesc copilul

admin — Wed, 02 Dec 2009 11:04:40 +0000

A iubi inseamna a respecta si a-ti pasa de cel pe care il iubesti. Atunci cand iti iubesti copilul cauti sa il intelegi si sa il cunosti mai bine. Asa cum un tanar indragostit este “atent” cu iubita sa si ii aduce flori, ii trage scaunul inainte ca aceasta sa se aseze la masa, tot astfel un parinte trebuie sa isi manifeste “atentia” fata de copiii sai.

Cum facem acest lucru?

ii punem copilasului apa intr-o canita mai mica pentru ca sa o poata ridica fara sa verse lichidul peste hainute;
ii oferim un scaunel pe care sa se urce atunci cand vrea sa ajunga la chiuveta;
pregatim mesele principale si gustarile dintre mese in asa fel incat sa respectam principiile nutritioniste;
prevenim accidentele (majoritatea intamplarilor nefericite in care copilasii se ranesc au drept cauza neatentia adultilor)
nu este suficient sa ii interzicem copilului sa se joace cu prizele din casa. Curiozitatea il va impinge mai departe catre “lucrul interzis”. Este mult mai practic sa montam dispozitive pentru protectia prizelor.

Un copil poate fi abuzat in multe moduri. Neglijenta este o forma de abuz!

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Nici calare, nici pe jos!

admin — Wed, 02 Dec 2009 09:25:31 +0000

Un batran ajuns la varsta de 150 de ani a fost intrebat care este secretul longevitatii sale. Raspunsul? “Cumpatarea! Am facut si am mancat de toate. Dar cu masura. Nici prea mult, nici prea putin.”

Si astazi revenim invariabil la ideea potrivit careia parintele este modelul copiilor sai. Aceasta inseamna ca tot ceea ce va face adultul va fi copiat intocmai de catre copilas. Masura echilibrului va fi folosita si in educatie astfel incat lauda trebuie neaparat sa fie prezenta deoarece este o unealta deosebit de eficienta atunci cand e folosita cu moderatie. Avem nevoie si de instrumentul numit pedeapsa care insa utilizat in exces inhiba si timoreaza micutul. Cadourile sunt o recompensa frumoasa dar nu este obligatoriu ca acestea sa aiba intotdeauna un aspect material. Riscam sa ne ruinam din punct de vedere financiar si sa uitam ca tot cadouri sunt si saruturile, mangaierile si plimbarile prin parc.

Vom mai discuta despre metodele si instrumentele pe care le avem la indemana atunci cand facem educatie. Astazi am vrut sa subliniem importanta moderatiei in folosirea acestora. Din aceasta perspectiva, a face educatie se aseamana cu a face mancare: daca pui prea putina sare, supa nu va avea nici un gust iar daca exagerezi si torni prea mult din praful alb atunci mancarea va fi atat de sarata incat reteta nu va mai putea fi corectata.

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Jur sa spun numai si numai adevarul!

admin — Tue, 01 Dec 2009 10:47:18 +0000

Am ales sa discutam astazi despre doua trasaturi de personalitate care pot deveni adevarate valori pentru noi: corectitudinea si cinstea. Dupa acestea ne putem orienta viata de parinte sau pe aceea de educator. Corectitudinea este sinonima cu simtul dreptatii ( de ex. relatii egale cu toti fiii nostri sau cu toti copiii din clasa de elevi). Cinstit este un om care spune adevarul, care nu fura, o persoana care isi recunoaste greselile.

Vom fi corecti stabilind in mod real in partea cui se inclina balanta- are profesorul dreptate sau copilul meu a fost neindreptatit astazi la scoala? Ce pot eu face pentru a remedia situatia si pentru a-i explica celui mic care este modul corect de a reactiona si de a proceda in situatii tensionate? Ce poate copilul meu sa faca? Ar trebui sa pastram mereu in minte ideea potrivit careia parintele este un model extrem de puternic pentru fiul sau. Astfel ne vom identifica propriile calitati pentru a le accentua si defectele pentru a le corecta. Fiind cinstiti cu noi insine vom reusi sa fim corecti si cu fiii nostri.

Puterea exemplului are doua valente: pozitiva (prin renuntarea la fumat,printr-o alimentatie corecta, o buna igiena personala, lectura)

negativa ( eu nu am citit, drept pentru care nu am reusit sa ma educ si nici sa urc pe treptele ierarhiei sociale; am fumat, m-am imbolnavit; nu am mancat corect, m-am ingrasat).

Niciodata nu este prea tarziu! Ma pot lasa acum de fumat, va incepe intreaga familie sa manance sanatos, citim cu totii seara, inainte de culcare.

Parintele poate recunoaste fara teama atunci cand greseste. Greseala si acceptarea ei sunt firesti iar copilul trebuie sa inteleaga si sa invete cum sa le depaseasca si cum sa le corecteze.

A fi obiectiv se concretizeaza prin aceea ca nu trebuie sa ne prefacem ca nu observam greselile celorlalti. Daca nu discutam despre faptele nepotrivite ale micutului, copilul nostru nu va invata din greselile sale si mai mult, va repeta acelasi comportament considerandu-l normal.

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Tot copilul meu vei fi si la 50 de ani!

admin — Fri, 27 Nov 2009 16:34:28 +0000

Revenim invariabil la responsabilitatea parintilor si la excesiva asumare a acesteia. “Pentru copilul meu as face orice!” Spiritul de sacrificiu este puternic valorizat in societatea noastra dar trebuie sa ne obisnuim cu moderatia. Nu ii vom putea incalta vesnic pe fiii nostri. Mai mult, este bine sa ii invatam cum sa isi lege singuri sireturile. Nu le vom putea ordona mereu cu ce sa se imbrace. Ei insisi vor alege hainutele in functie de vremea de afara, de dispozitia din ziua respectiva si de preferintele pentru o anumita culoare sau textura. Vom reusi in acest mod sa cultivam independenta si spititul de initiativa. “Nu este bine sa ii dai unui om un peste in fiecare zi. Mai bine l-ai invata cum sa pescuiasca!” (proverb chinezesc).

Multe mame cad in aceasta capcana a dominarii si deservirii totale a copilului lor. Ele spun ca o fac din dragoste si devotament, pentru ca sunt niste mame excelente si pentru ca cel mai important lucru din viata lor este copilul. In realitate transformam copilul in cea mai mare (de fapt singura) realizare a noastra. Nu am reusit sa facem cariera? Nu-i nimic, ne autodefinim drept mame perfecte. Nu reusim sa ne facem indeajuns de iubite si de apreciate de catre sotii nostri? Nici o problema. Copilul ne va iubi si va avea mereu nevoie de noi. Avem noi grija ca lucrurile sa se intample intocmai astfel. Ii vom face mancare, ii rezolvam temele, il imbracam si il ducem la scoala.

Este minunat sa ai un copil iar sentimentul de iubire fata de acesta este unul cu adevarat nobil. Patologicul intervine in momentul in care uitam ca fiinta cea noua s-a desprins de trupul nostru si ca are nevoie de un spatiu al sau, de o intimitate buna si de libera initiativa.

Rezultatul unei relatii sufocante cu parintii? Un copil inert, fara vise, fara dorinte si idei. Un individ care va avea nevoie mereu de sprijin si de cineva care sa ii arate calea.

Solutia? Ganditi-va ce alte roluri mai aveti sau va mai puteti asuma in afara de rolul de mama. Intelegeti ca fiul dumneavoastra se va maturiza si va trebui sa plece. (De obicei mamele de baieti risca sa devina hiperprotective). Ce veti face atunci? Cine sunteti dumneavoastra cu adevarat? Ce va place sa faceti? Ce va place sa cititi? Care este relatia dumneavoastra cu tatal copilului? Planificati-va viata in asa fel incat copilasul sa nu fie obligat sa va stea alaturi pana la adanci batraneti. Nici sotia lui, nici copiii.

Daca stam sa ne gandim mai bine la etapele vietii, intelegem ca un parinte isi pregateste fiii pentru “nivelul urmator”: maturizarea. Un individ matur este unul responsabil, cu initiativa si capabil sa rezolve singur problemele. Acesta este principalul obiectiv al educatiei. Crestem copii pentru ca acestia sa devina proprii lor sustinatori iar nu pentru a ne fi sprijin la batranete!!!

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

baby-sitter

admin — Thu, 26 Nov 2009 15:53:36 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Compania de babysitting ANABAIANA angajeaza bona pentru un copilas in varsta de 5 luni.

Locatia: Iasi, bulevardul Stefan cel Mare

Program: part-time 4 ore pe zi

Cerintele postului: se cauta o persoana cu varsta cuprinsa intre 35 si 55 de ani, cu experienta in babysitting, calma si cu un program flexibil.

Cu o floare nu se face primavara

admin — Thu, 26 Nov 2009 10:35:22 +0000

“Atata poti, atata faci!”

“Aschia nu sare departe de trunchi!”

“Cu o floare nu se face primavara!”

Toate acestea sunt afirmatii pe care parintii le fac de multe ori spontan si doar din dorinta de a cultiva modestia copiilor lor. Este nevoie sa intelegem ca atitudinea adultilor determina atitudinea celor mici. Daca noi consideram ca avem un copil care nu poate sa cante la nici un instrument pentru ca nu este talentat sau pentru ca nici noi, parintii, nu avem ureche muzicala ( iar talentul se mosteneste) atunci putem fi siguri ca si fii nostri vor crede despre ei insisi exact acelasi lucru. Rezultatul? Un individ care nu va incerca niciodata sa exerseze si sa isi descopere inclinatiile.

Chiar din momentul in care am devenit parinti am fost investiti cu responsabilitatea de a evalua corect si cat mai obiectiv posibil calitatile si aptitudinile copilului nostru. In acest sens avem la indemana observatia, evaluarile profesorilor si chiar aprecierile consilierilor psihologici in ceea ce priveste orientarea vocationala.

Orice copil trebuie sa aiba propriile lui vise, dorinte. Sa il invatam sa isi defineasca un ideal si sa ii oferim modele importante ( un profesor, o personalitate marcanta, noi insine in calitate de profesionisti sau de parinti ). Odata conturate aspiratiile micutului este nevoie de ajutor, de sustinere pentru realizarea acestora.

Ce vor face parintii?

isi vor incuraja copilul ( ” Incearca sa desenezi o floare! Sunt sigura ca stii sa faci flori foarte frumoase! Incearca! Vei vedea ca dupa mai multe linii trasate pe foaia de hartie vei descoperi cum sa faci petalele. Te voi ajuta si eu.”);
il vor aprecia ( “Este extraordinar faptul ca stii sa dai cu piciorul in minge astfel incat aceasta sa ajunga direct in poarta!”);
se vor mandri cu el; copilul va observa si va fi foarte emotionat atunci cand parintii sai se mandresc cu faptele lui; el simte ca le-a facut pe plac si ca este iubit; va avea curajul sa mearga mai departe pentru a avea realizari si mai mari;
sa isi manifeste bucuria fata de realizarile copilului; fiecare avem modul nostru de a ne manifesta; important este ca cel mic sa stie ca radem, sarim in sus de bucurie, plangem sau ne sunam toti prietenii cu scopul de a le impartasi si altora ce copil minunat avem.

De astazi inainte am vrea sa uitam replici de genul ” Cu o floare nu se face primavara!” ( nu este asa ca un singur ghiocel ne spune de multe ori ca vremea s-a incalzit si ca iarna e pe sfarsite? Tot astfel, o nota de 10 reprezinta o apreciere din partea profesorului pentru o lectie bine invatata. Numai asa copilul va fi suficient de motivat sa invete si pentru saptamana urmatoare.), “Aschia nu sare departe de trunchi!” ( in lumea oamenilor sunt infinit de multe exemple de copii care si-au depasit parintii sau care au profesat in alte domenii decat in cele ale predecesorilor lor), ” Daca il laud, i se urca la cap!” ( copiii raman motivati mult timp dupa ce primesc o incurajare sau o lauda; cu cat acestea vor fi mai frecvente, cu atat vom avea un copil implicat si devotat activitatilor sale!).

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Copilul meu este cel mai destept!

admin — Wed, 25 Nov 2009 11:42:04 +0000

Orice parinte isi doreste ca pruncul sau sa fie cel mai destept, cel mai bun, cel mai minunat. In primul rand, adultii viseaza ca fiii lor sa ii depaseasca pe ei insisi in toate privintele! Sunt cel putin trei capcane in care putem cadea atunci cand ne raportam la copilul nostru:

ii impunem propriile noastre dorinte ( inclusiv visele nerealizate, pasiunile nesatisfacute)
il suprasolicitam ( ii cerem mult mai mult decat poate sa faca fizic si intelectual)
il solicitam prea putin ( copilul nostru ar putea face mult mai mult decat ii cerem noi)

Pentru a ne raporta corect la cel mic este nevoie sa ne evaluam copilul in mod obiectiv. Cum putem face acest lucru?

il intrebam ce ii place si ce nu ii place;
ce viseaza? ce isi doreste el cu adevarat?
cautam sa aflam ce inclinatii are copilul; este talentat la ceva anume?
ii spunem copilului adevarul in privinta calitatilor si defectelor sale. Orice individ sanatos trebuie sa aiba o imagine de sine cat mai apropiata de adevar. Acest fapt il va ajuta sa mentina o stima de sine crescuta si mobilizatoare.
copilul trebuie sa isi cunoasca limitele; astfel, el va incerca sa se autodepaseasca si va evolua, sa va dezvolta; in acelasi timp nu riscam sa avem un copilas timid si dezamagit atunci cand sufera un esec.

Orice parinte risca sa isi supraevalueze copiii. Nu este obligatoriu ca toti scolarii sa exceleze la matematica. Unii pot fi buni lingvisti, altii pictori deosebiti. Daca nu intelegem capacitatile reale ale fiilor nostri si le atribuim merite si sarcini irealizabile, atunci putem fi siguri ca ii pregatim pentru esec, nu pentru victorie!

Autor: Ana-Aurelia Baianu

Am papat tot-tot!

admin — Tue, 24 Nov 2009 14:23:48 +0000

De multe ori, notiunea de mama este asociata cu ideea de responsabilitate fata de viata copiilor. Dintr-o grija excesiva pentru sanatatea puilor, parintii isi obliga fiii sa manance tot ceea ce au pregatit ei pentru masa respectiva. Trebuie sa ne gandim ca excesul de zel ii impinge pe adulti sa faca portii mult prea mari pentru un stomacel de copil. Daca simtim ca nu vom reusi sa intuim nevoile celor mici, apelam la cartile de specialitate si cantarim portiile.

Copiii plang de foame, pentru ca le este somn, din cauza furiei sau pentru ca ii dor dintii. Imediat ce incep sa strige, parintii se grabesc sa le dea micutilor biberonul sau sa le aseze in fata o farfurie plina cu mancare. V-ati gandit vreodata ca un bebelus poate incepe sa planga si pentru ca il doare stomacul din cauza ca este mult prea plin pentru a mai fi confortabil?

Codul bunelor maniere recomanda sa nu mananci totul din farfurie. Platoul nu trebuie sters la sfarsit cu o bucatica de paine de parca am vrea sa il punem la loc in dulap fara sa il mai spalam!

Ar trebui ca in timp ce hranim un copil sa ii vorbim si sa ii povestim despre ceea ce are in farfurie, despre cum am pregatit mancarea si despre importanta unei alimentatii sanatoase pentru dezvoltarea armonioasa a omului. In loc sa il amenintam pe cel mic ca trebuie sa manance totul din farfurie daca vrea sa mearga in parc, mai bine i-am spune: ” Ce bun este orezul cu ciuperci!” sau ” Stiai ca este foarte bine pentru dintisori sa mananci salata?”

In incheiere, va rog sa raspundeti la o intrebare simpla:

DE CE TREBUIE SA MANCAM TOT DIN FARFURIE?

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Despre repetitie

admin — Mon, 23 Nov 2009 13:15:35 +0000

Repetand un continut de mai multe ori vom reusi sa ne insusim informatiile respective. Un bebelus va arunca de zeci de ori mingea pe jos pana va intelege ca obiectele rotunde se rostogolesc, ca mingea sare, ca un obstacol va impiedica rotirea. Scolarii din clasele primare repeta in fiecare zi a anului scolar tabla inmultirii.

Parintele va face educatie repetand o informatie pe care isi doreste sa o asimileze copilul sau. “Stai cu spatele drept!”, “Spala-te pe maini cand intri in casa!” sunt replici pe care o mama le spune de mai multe ori intr-o singura zi.

Fara perseverenta nu vom reusi sa finalizam demersul educational. Daca i-am spus fiului meu un cuvant nou pentru el va trebui sa il repet pana ce micutul il va retine.

Calitatea unui parinte de a fi perseverent se dovedeste foarte utila si in stabilirea regulilor si a limitelor. Spre exemplu, daca i-am interzis copilului sa manance dulciuri, nu vom face nici o exceptie de la regula, chiar daca fiica noastra a luat premiul intai sau este foarte deprimata.

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Invatarea

admin — Fri, 20 Nov 2009 13:44:40 +0000

Copiii invata cu ajutorul exemplelor. Adultii le ofera modele de comportament, de rationament, de reactie. Tot ceea ce facem sau spunem constituie un exemplu pe care cel mic il va urma cu incredere.

O alta modalitate de invatare este experimentarea. Inca de la o varsta frageda se poate vorbi despre experienta personala a copilului. El baga diferite obiecte in gura, isi toarna apa pe tricou si se uda, cade, se loveste. Adultilor li se poate parea exagerat daca nu chiar inutil sa analizeze orice fenomen sau fiecare actiune. Daca pentru o persoana de treizeci de ani pare un eveniment evident faptul ca frunzele se usuca si cad pe pamant, pentru un copil acesta este un fapt extraordinar. Totul este nou si nemaiintalnit atunci cand ai doar trei anisori.

Invatam si prin explicatiile oferite de ceilalti. Cel mai bine este ca aceste lamuriri sa fie oferite de catre parinti, educatori sau bunici chiar in momentul in care copilul le solicita. In caz contrar cei mici vor cauta raspunsurile in alta parte sau isi vor clarifica singuri problemele, lucru care nu este intotdeauna de dorit.

Explicatiile trebuie sa fie clare si simple, pe intelesul copilului. Nu folositi intrebarile lui drept prilej pentru a incepe sa demonstrati cat sunteti dumneavostra de inteligent si de cultivat! Dar nici nu minimalizati importanta raspunsului. Ceea ce le spunem copiilor nostri reprezinta reperele esentiale pentru activitatea de invatare.

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

La ora de culcare e galagie mare!

admin — Thu, 19 Nov 2009 10:20:52 +0000

De ce? Mama s-a retras in dormitor tarand fetita dupa ea si explicandu-i nervoasa ca toti copiii trebuie sa fie in pat la ora 10 seara. S-a facut deja ora 12 si micuta mofturoasa striga cu toate fortele. Cum ar putea copila sa adoarma in timp ce luminile sunt aprinse in toata casa iar tatal ei se joaca la calculator?

In fiecare seara, adormirea intervine ca o pedeapsa. Ambii parinti se comporta de parca si-ar dori sa scape de copilul lor. Fetita trebuie sa adoarma pentru ca tatal sa se poata juca in liniste iar mama sa se uite la televizor. Orice pedeapsa devine sinonima , in mintea celui mic, cu lipsa de iubire din partea adultilor.

Fiind inchis in camera lui si obligat sa doarma in timp ce oamenii mari se plimba si discuta in celelalte incaperi, copilul se simte frustrat, izolat si este curios. “Oare ce pierd? Ce lucruri minunate se vor intampla in timp ce eu dorm? De ce m-au pedepsit? De ce nu pot participa si eu la distractia din casa aceasta?”

Asa cum nu ne putem astepta sa adormim linistiti la ora 10 seara dupa ce la 9:30 am baut o ceasca de cafea, tot astfel nu ii vom cere copilului sa se retraga la culcare in timp ce atmosfera din casa este una energica, activa. Pentru ca suntem modelele copiilor nostri vom merge si noi la culcare odata cu ei, vom stinge luminile si ne vom arata deosebit de incantati de activitatea ce urmeaza: somnul!

Sunt sigura ca mi-ar fi greu sa adorm intr-un restaurant sau intr-un bar in care rasuna muzica. Copiilor le este aproape imposibil sa adoarma atunci cand este galagie si multa lumina si atunci cand sunt in pericolul de a fi parasiti imediat ce au inchis ochisorii.

Regula simpla si clara: parintii trebuie sa mearga la culcare odata cu cei mici ( sau macar sa simuleze intentia de a adormi. Ei se pot ridica din pat dupa ce copiii au adormit.)

Alta regula: seara, atmosfera va fi calma si linistita, lumina difuza iar vocea abia soptita. Hainele moi, comode, putin largi vor completa confortul necesar odihnei din timpul noptii.

Regula pentru a doua zi dimineata! Intampinati-va copilul abia trezit din somn cu un zambet larg. Urati-i bun venit si aratati-i cat de mult va bucurati sa il revedeti!

Chiar daca parintii sunt obositi seara si rabdarea lor este slaba, probabil ca vor mai gasi energia necesara pentru povestea de seara. Iar in cazul in care au de-a face cu un copil agitat ce refuza sa doarma, adultii se pot gandi ca in loc de a folosi argumente de tipul ” trebuie sa dormi pentru ca toti copiii de varsta ta fac acelasi lucru seara” ar avea la indemana explicatii mult mai bine fundamentate. Somnul ii ajuta pe copilasi sa creasca mari, ne face ochii mai frumosi si aduce vise dintre cele mai interesante.

Momentul pregatirii pentru somn este bine sa fie asociat cu activitati placute sau cu obiecte dragi. Unii parinti citesc o poveste, altii canta un cantec de leagan. Ursuletul preferat merge la culcare si el. Inainte de a inchide ochisorii, copilul va primi cea mai calda imbratisare de peste zi. Creativitatea neavand margini, putem da nastere la cel putin un milion de motive pentru care bebelusii sa fie nerabdatori sa inchida pleoapele.

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Copilul meu mananca foarte incet!

admin — Wed, 18 Nov 2009 11:11:45 +0000

Zilele trecute am intalnit o mama care se plangea de faptul ca fiul ei mananca mult prea incet. Ea si-ar fi dorit sa nu mai piarda atat de mult timp cu activitatea de hranire. Parintii isi grabesc copiii in timpul mesei pentru ca ei insisi sunt agitati si nu isi rezerva suficient timp pentru mesele principale ale zilei.

Masa este mobilierul cu cea mai mare influenta asupra vietii de familie. De jur imprejurul ei se asaza toti locuitorii casei, se privesc in ochi si sunt aproape unii de altii. Hranirea este un act extrem de intim iar manifestarea lui in prezenta altor persoane este confirmarea apropierii. Deoarece luam masa in fiecare zi ( si devine astfel unul din momentele vietii noastre ) trebuie sa ne faca placere si sa ii acordam cat mai mult timp.

Cum transformam o masa intr-un eveniment placut?

1. Cream o atmosfera relaxanta si securizanta.

O muzica placuta se poate auzi in fundal, temperatura camerei sa fie confortabila si, atunci cand este posibil, toti membrii familiei sa ia masa impreuna.

2. Ce mancam?

Unele alimente sunt mai apetisante decat altele, unele feluri de mancare ne plac mai mult iar altele mai putin. Gusturile sunt innascute si educabile. Este posibil ca fiul nostru sa ne mosteneasca si sa nu tolereze pestele sau ciupercile. Ar trebui sa ii intelegem zestrea genetica si sa nu il obligam sa manance ceva doar pentru ca acel ceva are un mare continut de fier sau de calciu.

3. Cum mancam?

Respectarea bunelor maniere si un ritm lent in timpul mesei sunt principalele repere pentru o alimentare corecta. Nu ne hranim contra cronometru pentru ca nu trebuie sa castige nimeni acest joc: nici cei care termina primii, nici cei care mananca totul din farfurie.

4. Mestecam bine!

Copilul invata modelul parintilor. In timpul mesei avem sansa de a-i invata pe micuti sa ia inghitituri mici si sa mestece indelung. Bolul alimentar va fi cu mult mai usor de digerat in acest mod.

5. La masa nu ne certam si nu facem observatie!

Este adevarat faptul ca ne educam copiii mereu si in orice imprejurare. In timpul mesei vom folosi puterea exemplului ( prin modelul personal si prin ceea ce ii servim copilului in farfurie ) in loc de a porni o avalansa de jigniri, de umilinte sau de istorii plictisitoare.

De ce mananca cei mici incet?

Deoarece au gura mult mai mica decat adultii si iau inghitituri marunte. Mestecatul este mai greu si mai lent la copii. Unii dintre ei nu au inca dantura completa.

Pe de alta parte, concentrarea atentiei este deficitara la copii. Pentru ca ei sa isi manifeste interesul fata de hrana vom evita sa aducem jucarii la masa si nici nu vom manca in fata televizorului sau a calculatorului.

Iar acum… va dorim pofta buna!

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Duritatea adultilor sau asprimea in educatie

admin — Tue, 17 Nov 2009 09:42:11 +0000

Duritatea provoaca demotivare!

Atunci cand unii parinti simt ca scapa relatia cu fiii lor de sub control, se intampla ca acestia sa gaseasca o unica solutie pentru restabilirea ordinii: pedeapsa! Convingerea potrivit careia este bine sa faci educatie cu o atitudine restrictiva si dura se dovedeste a fi cel putin dezarmanta daca nu chiar inutila. Ajungem sa credem ca nimic din ceea ce face copilul nostru nu este corect.

Haideti sa ne imaginam ca trebuie sa pregatim cina intr-o seara! Cum ne-am comporta daca toti membrii familiei ne-ar fi aruncat o replica de genul “iar vom fi nevoiti sa mancam o friptura tare si arsa!”? Nu este adevarat faptul ca ne-am pierde increderea in priceperea noastra de a gati? Mainile ar tremura, mintea ar suferi un blocaj si nu si-ar mai putea imagina combinatii creative de ingrediente. Fara nici o motivatie pentru a aranja o masa extraordinara este mult mai probabil sa uitam carnea in cuptor pana ce se arde. Iata cum am reusit sa confirmam asteptarile familiei noastre!

Intocmai se petrece si in situatia copiilor. Neincrederea adultului il inhiba si il determina sa se razbune de multe ori. Nu crezi ca pot duce singur un pahar la bucatarie? Ei bine, vei vedea cat de tare il pot izbi de podea si iti voi demonstra ca sunt cu mult mai neindemanatic decat crezi tu!

Am observat multi parinti care sunt persoane extraordinar de calme la serviciu si foarte dure cu familia. Dumneavoastra cum sunteti?

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Ce fetita alintata!

admin — Mon, 16 Nov 2009 16:08:58 +0000

Dezvoltarea inteligentei unui copil este foarte strans legata de confortul sau afectiv. Altfel spus, un copil iubit si protejat de catre parintii sai are mai multe premise de a deveni un adult inteligent si implinit.

Rationamentul care explica aceasta teorie este urmatorul: mai putine constrangeri si mai multa sustinere stimuleaza creativitatea si luarea initiativei; faptul ca o fiinta se stie iubita o va ajuta in mod implicit sa se considere protejata. Acest cadru securizant este benefic dezvoltarii emotionale si intelectuale.

In societatea romaneasca sunt etichetati cu usurinta copiii “alintati” ca fiind nedisciplinati, lipsiti de respect si neintelegatori. Trebuie sa gasim echilibrul necesar in educatie astfel incat cel mic sa deprinda un comportament care sa respecte Codul Bunelor Maniere si in acelasi timp sa poata trai singur in societate, sa rezolve probleme si sa fie creativ.

Parintii proiecteaza deseori propriile lor experiente si copilaria pe care au trait-o asupra copiilor lor. Un tata care nu a avut multe masini de jucarie cand era copil va inunda camera micutului cu sute de jocuri si macarale, machete, aeronave si masinute de pompieri. Este lesne de inteles de ce, in scurt timp, baietelul va incepe sa strice obiectele si sa isi piarda interesul pentru joc. Multi oameni ar spune despre acest copil ca este rasfatat sau “prost crescut”.

Ideal ar fi sa ne orientam preocuparile asupra nevoilor copilului iar nu asupra trecutului nostru. Ce ne-am dorit noi in urma cu treizeci de ani nu este neaparat identic cu ceea ce isi doreste fiul nostru in varsta de cinci ani. Copiii se aseamana intre ei insa nu sunt identici! Unui copilas i-ar placea sa aiba zece masinute decapotabile in timp ce fratiorului sau i-ar placea o ambulanta si un camion.

In psihologie se considera uneori ca un copil va fi cu atat mai alintat cu cat parintii sai se simt mai vinovati fata de puiul lor. Ei incearca sa isi suplineasca prezenta cu bani sau cadouri. Tot efect al compensarii este si alintul copilului bolnavicios. Pentru ca a suferit un accident in urma cu un an, copilul are voie sa manance tot ceea ce vrea el, i se permite sa se culce oricat de tarziu si ii sunt cumparate toate jucariile pe care si le doreste. Atitudinea corecta a unor adulti responsabili de educatia celor mici este una suportiva si constructiva. In acest sens ii vor oferi copilului instrumentele necesare pentru a-si construi independenta si pentru a evita pericolele.

Alintul in exces nu este un mesaj de iubire pentru fiii nostri. Dimpotriva, implinirea tuturor dorintelor va naste vise din ce in ce mai complicate si mai greu ( sau imposibil) de indeplinit!

Cel mai alintat copil s-ar putea sa fie si cel mai nefericit!

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Babysitter sos. Barnova

admin — Mon, 16 Nov 2009 15:19:32 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Angajam babysitter pentru o fetita in varsta de 1 an si 10 luni.

Locatie: Iasi, sos. Barnova

Program de lucru: Luni-Vineri

9:00- 17:00

Profilul angajatului:

varsta cuprinsa intre 35 si 55 ani

studii medii sau superioare

experienta relevanta in ingrijirea copiilor mici

Salariul: negociabil in cadrul interviului

Menajera

admin — Mon, 16 Nov 2009 13:55:13 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Angajam menajera in zona Nicolina orasul Iasi.

Program: Luni-Vineri

8:00- 16:00

Profilul angajatului: varsta 40-60 ani

fara obligatii familiale

o persoana ingrijita si onesta

disponibilitate la program prelungit

experienta in menaj

Cum am devenit model

admin — Fri, 13 Nov 2009 18:06:16 +0000

Multe fetite aflate la varsta pubertatii viseaza sa ajunga intr-o zi minunata modele sau fotomodele. Anii trec iar unele copile incep sa se ingrase, altele nu mai cresc in inaltime. Sunt si fete care pur si simplu uita acest vis dorindu-si ca mai departe sa devina medici, ingineri sau pianiste.

Adevarul este ca indiferent daca ne-am dorit din copilarie sau nu sa fim fotomodele, cu totii sfarsim prin a avea rolul de model pentru copiii nostri. Felul in care noi insine ne imbracam ii invata pe cei mici despre alegerea culorilor in vestimentatie, despre stilul ce trebuie abordat si ddespre accesorii. Ceea ce se afla in farfuria noastra isi pierde calitatea de a constitui cin din seara de luni. In prezenta unui copilas, mancarea de pe masa se transforma intr-o lectie pe care acesta si-o va aminti probabil toata viata.

Priviti copiii dintr-o gradinita! Grupa de prescolari care are alaturi o educatoare ce sopteste se va juca in liniste, va avea un ton scazut al vocii. Acest lucru il dobandesc aproape toti copiii in mod involuntar. Nu exista in programa scolara o activitate care sa aiba drept scop didactic imitarea tonului vocii. “Adultul ma invata sa fac lucruri bune. Adultul tipa cand vorbeste. Voi striga si eu pentru ca asa este bine si frumos!” Astfel rationeaza orice copilas in procesul educarii sale.

Inainte de a-i sanctiona pe cei mici ar trebui sa intelegem cauza comportamentului. Oare nu ne-am suparat candva atat de tare incat am spart o farfurie in chiuveta? Atunci nu suntem indreptatiti sa il judecam pe fiul nostru care tocmai a sfaramat in mii de bucatele masina deoarece aceasta nu mai mergea. Cineva l-a invatat foarte bine cum sa se comporte atunci cand este furios: insusi adultul din fata sa!

Au trecut anii si prin puterea exemplului i-am invatat pe fiii nostri cum sa fie parinti, bunici, prieteni, soti. Am fost modelele lor astfel incat, in zilele ce vor urma, copiii nostri sa paseasca mandri si puternici pe podiumul vietii si sa fie vedete ale modelling-ului vietii umane.

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti!

admin — Thu, 12 Nov 2009 10:07:12 +0000

“A iubi” poate deveni sinonim in acest context al educatiei cu “a nu face rau”.

Orice parinte isi invata copiii despre diferenta dintre bine si rau, despre bunele maniere in societate si despre respect. Inainte de toate se impune intelegerea cat mai clara a ceea ce numim generic “rau”. Cum as putea evita ceva despre care nu am nici cea mai marunta informatie?

Copilul trebuie sa invete ca anumite comportamente ale sale pot rani fizic sau emotional, sufleteste. Si pe el il doare cateodata trupul iar alteori sufletelul. Orice om poate sa greseasca fata de alti oameni, fata de animale sau poate sa distruga obiectele din jurul sau. Am introdus acest “poate” tocmai cu intentia de a sublinia ca suntem fiinte puternice si inzestrate , din fericire, cu discernamant si cu vointa. In educatie trebuie mereu sa facem diferenta intre actele intentionate si cele intamplatoare, fara vina. Pot arunca un pahar pe jos cu intentia de a-l sparge sau acesta imi poate aluneca printre degete iar eu sa fiu incapabil de a-l mai salva. Manualele de pedagogie vorbesc despre sanctiuni ca despre un instrument esential in corijarea comportamentelor nedorite. Tocmai de aceea vom aplica pedepse doar in cazul in care comportamentul distructiv a fost planuit si intentionat. Oricui i se poate intampla sa se impiedice, sa dea firmituri pe jos, sau sa sparga un geam. Este cu totul alta situatia in care ridic o piatra si ochesc in geamul de la bucatarie!

Si in privinta sanctiunilor se impun anumite limite deoarece riscam sa ne inchidem intr-un cerc vicios care se invarte in felul urmator: copilul bate un coleg, parintele isi cearta fiul, copilul il bate si mai tare pe coleg pentru a se razbuna. Cearta nu presupune in mod obligatoriu jigniri si nici umilirea vinovatului. Etichetele de genul “copil obraznic” vor fi atat de bine asimilate de cei mici incat ei vor sfarsi prin a se conforma si a deveni niste neastamparati .

Nu uitati ca atunci cand va pedepsiti copiii sa le explicati si de ce ati facut-o iar sanctiunea sa aiba macar o mica legatura cu fapta savarsita!

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Arta de a nu-ti face rau singur

admin — Wed, 11 Nov 2009 09:59:21 +0000

Fiecare fiinta are de parcurs un drum lung prin viata. De aceea este vital sa stie cum sa nu isi faca rau singura.

Trebuie sa ii invatam pe cei mici cum sa isi protejezeze atat trupul, cat si sufletul.

Pe masura ce se dezvolta si incep sa intre in contact cu obiectele din jurul lor, copiii sunt la fiecare pas in pericolul de a se lovi, de a cadea, de a se arde. Nu putem fi tot timpul alaturi de ei si nici nu avem cum sa ii inchidem intr-un clopot de sticla. Cel mai simplu este sa ii invatam cum sa isi poarte singuri de grija. O data cunoscute pericolele, acestea devin mult mai usor de evitat.

Aceeasi grija si protectie o vom asigura si sufletelului de copil care deseori pare a fi mult prea sensibil pentru lumea aceasta. Interactiunile cu adultii si cu micii parteneri de joaca conduc la reactii si ganduri din cele mai ciudate si mai dureroase. Cum ar trebui sa reactioneze? Ce replici sa dea atunci cand este acuzat pe nedrept sau jignit? Astfel de atitudini se invata prin relationarea in cercurile de prieteni sau in grupul de la gradinita.

Cum poate un copil sa invete cum sa nu se raneasca?

Uneori ii explica adultul ce trebuie facut pentru a evita pericolele. Mare atentie, insa, deoarece aceste explicatii avem tendinta de a le oferi chiar in momentul accidentelor, adica atunci cand micutul este in stare de soc si nu ne poate asculta. Trebuie sa treaca ceva timp pana ce copilul va fi receptiv la morala.

O alta sursa de invatare sunt experientele celorlalti. Un copil de la gradinita s-a invartit pe scaunel pana a cazut de pe el si s-a lovit. Intreaga scena este suficient de marcanta pentru colegii de grupa. Toti au inteles, in sfarsit, de ce trebuie sa stai linistit pe scaun.

Toti copiii sunt curiosi si isi provoaca milioane de experiente. Va mai amintiti cum ati descoperit proprietatile apei? Turnand-o intr-un pahar, varsand-ul, uitand robinetul deschis si inundandu-i pe vecini. Am aflat ca focul incalzeste atunci cand am tinut palma deschisa deasupra unei flacari. Pe masura ce am coborat bratul am descoperit cum acea caldura fascinanta arde ingrozitor de tare. Cu siguranta ca simpla amenintare a parintilor cum ca focul poate sa imi arda manutele nu a fost la fel de impresionanta ca arsura insasi.

Cat de liber?

admin — Tue, 10 Nov 2009 20:11:30 +0000

Orice copil este un explorator. Pe langa obiectele din jurul sau, el a invatat sa isi cerceteze parintii astfel incat sa poata afla cat de mult ii este permis sa faca. Pana unde il va lasa adultul sa mearga? Un copil topaie mai intai fericit prin sufragerie. Apoi joaca ia amploare si incepe sa sara de pe scaun pe podea. Repeta saritura de multe ori, adica pana cand observa ca nimeni nu ii interzice acest lucru. Curajul il impinge pana pe masa. De acolo salturile sunt si mai grozave! Urmatoarea trambulina va fi dulapul.

Copilasii invata si descopera ce au voie sa faca si ce nu. Ar trebui sa le facem observatie doar atunci cand isi pun viata in pericol sau cand incalca regulile bunelor maniere. Am intalnit parinti care isi certau copiii pentru ca vorbeau prea tare si acoperau vocea prezentatoarei de stiri sau pentru ca deranjau covoarele din casa in timp ce alergau. Interdictiile ii vor face pe cei mici sa fie incapatanati, nervosi, sa planga aparent fara motiv. Este modul lor de a spune:”M-am saturat! Vreau sa fiu liber!”. Nu folositi negatia de prea multe ori in dialogul cu fiii dumneavoastra. In loc de “Nu baga degetul in priza!” ati putea spune “ Stai departe de priza! Te poti curenta.”. Un copil caruia i se interzic mereu actiunile va fi lipsit de initiativa si de creativitate.

In acelasi cadru se afla parintii care simt intotdeauna nevoia de a-i aminti copilului de greselile sale insa niciodata nu pomenesc despre faptele lui frumoase. Multe mame au dobandit un adevarat tic verbal spunand “Niciodata nu stai linistit la masa!”. Ma intreb: chiar niciodata nu stau copiii cuminti in timp ce mananca?

La polul opus se afla acele familii in care copilul face tot ce vrea. El le da ordine parintilor iar acestia se supun fara cartire. Este situatia in care rolurile s-au inversat si intalnim copilul parinte si parintele copil.

Ca in orice dilema, raspunsul este undeva la mijloc. Adica nici prea multe oprelisti ,dar nici libertate deplina. La urma urmei, adultii sunt raspunzatori de formarea copiilor si pentru aceasta vor trebui sa gaseasca echilibrul perfect intre DA si NU.

Psiholog Ana-Aurelia Baianu

Prichindei murdarei

admin — Mon, 09 Nov 2009 10:01:58 +0000

Fiind stangaci si greoi in miscari, cei mici deseori isi varsa lapticul peste bluza, cad din picioare cand ne asteptam mai putin, nimeresc parca intentionat prin toate baltile. Nici una dintre aceste actiuni nu este intentionata. Se intampla pur si simplu pentru ca orice copil vrea sa cunoasca obiectele din jurul sau si are o mare nevoie de actiune.

Doar pentru adulti sunt importante hainutele. Copiii nu au capacitatea de a se oglindi sau de a aprecia o alta persoana in functie de hainele pe care aceasta le poarta. In lumea prichindeilor nu conteaza cum arati. Important este ceea ce simti si ce se intampla in natura care te inconjoara.

Este atat de amuzant pentru cei mici sa se joace cu apa! Desigur ca se vor uda dar cat de multe au invatat! Si nisipul ii va murdari insa castelul construit este un dar minunat. Fiii nostri sunt mult mai aproape de maruntisurile din natura decat adultii. Nu vom simti mirosul frunzelor uscate decat daca ne vom aseza jos, printre ele.

Pentru ca joaca sa fie fericita si energica hainele trebuie alese cu grija. Sa fie comode si din materiale care nu impiedica pielea sa respire.

Daca tinem mortis ca un copil sa evite baltile pe care le intalneste in timpul plimbarilor putem inventa jocuri distractive si concursuri de tipul: “Cine ocoleste cele mai multe balti?” sau “Cine a vazut o balta si nu a calcat in ea?”.

Este mult mai important sa avem un copil relaxat, sanatos si istet! Atunci cand a cazut pe asfalt trebuie sa ne preocupe daca s-a ranit si nu starea in care sunt hainutele lui.

Copiii trebuie educati sa se spele de fiecare data cand se intorc de la joaca, sa isi schimbe hainutele cu altele curate atunci cand intra in casa, sa isi pieptene parul.

Acestea sunt aspectele importante care tin de formarea unui viitor adult ingrijit si capabil sa se bucure de lumea in care a primit sansa de a trai!

Autor:

psiholog Ana-Aurelia Baianu

Camera copilului

admin — Wed, 04 Nov 2009 14:18:09 +0000

Cateva aspecte legate de siguranta si de decorarea unei camere de copil

Aducerea unui copil pe lume este un act de curaj, o inconstienta si o imensa bucurie in acelasi timp. Mentinerea unui copil sanatos in aceasta lume este un merit pe care nu multi parinti il au. Cum sa ne ferim copilul de accidente?

Atunci cand vine vorba despre decorarea sau redecorarea unei camera de copii ne intrebam ce mobila vom alege. Conteaza si ne defineste atat stilul mobilierului cat si culoarea acestuia. In fiecare moment al renovarii trebuie sa ne amintim ca nu suntem noi cei care vor locui in aceasta incapere ci fiii nostri. Tocmai de aceea trebuie sa o aranjam ca pe o camera de copii. Culoarea poate fi aleasa in functie de preferintele noastre, ale micutilor sau dupa modul in care influenteaza ea viata si activitatea oamenilor. Spre exemplu, multi ani scolile si fabricile au fost vopsite cu verde deoarece calmeaza ochiul si da o stare de liniste si de echilibru.

Din ce material sa fie mobila? Acest criteriu depinde de bugetul familiei dar si de preferinte. Daca ne-am propus ca efectele unui astfel de proiect sa dureze cat mai multi ani, atunci va trebui sa ne imaginam o mobila modulara, flexibila si care se transforma in functie de necesitati. Spre exemplu, un pat de o singura persoana va deveni pat dublu iar masa pentru schimbat scutecele va deveni birou.

Multe familii aleg albul pentru decorarea peretilor. Studiile de specialitate demonstreaza insa ca inteligenta, spiritul de observatie si atentia unui om vor fi cu atat mai dezvoltate si mai antrenate cu cat peretii din jur vor prezenta mai multi stimuli. Putem recurge la un tapet colorat sau putem lipi figurine pe pereti. Exista artisti care isi ofera serviciile spre a picta in camera copilului dumneavoastra scene si personaje din poveste.

Specialistii nu recomanda plantele decorative in camerele micutilor. Acestea ar putea elimina substante nocive pentru sanatatea copiilor. Si in ceea ce priveste decoratiunile trebuie sa fim extrem de atenti. Vasele cu bilute din sticla sau din gel ar trebui sa fie ascunse in pod pentru urmatorii zece ani.

Cel mai usor este sa alegem o tema pentru decorarea incaperii. Daca avem un copilas suficient de mare incat sa isi poata exprima dorintele, ar fi bine sa ii cerem sfatul. La urma-urmei, el este cel care va locui in aceasta minunata camera. Daca insa copiii nostri sunt mult prea mici pentru a vorbi si pentru a-si putea exprima preferintele, atunci putem alege singuri tema pentru dormitorul copiilor: jucarii, personaje din desenele animate, animale salbatice, animale domestice, mijloace de transport, flori, soarele si luna, cuib de pasari, ingerasul roz si multe altele.

Cum alegem patul ? Daca dorim sa cumparam un pat pentru nou-nascuti trebuie sa verificam cu atentie cat de departate sunt barele laterale care blocheaza marginile. O distanta prea mare i-ar putea permite celui mic sa isi strecoare capul printre ele si sa ramana blocat. Vopseaua trebuie sa fie intacta astfel incat sa nu existe pericolul de a fi ingurgitata de micutii care vor rontai cat de curand marginile patutului. Aveti grija ca toate suruburile sa fie la locul lor si bine stranse cu piulite. Un copil agitat ar putea face patul sa se miste si sa se descompuna. De asemenea, am ales sa asezam patul in coltul camerei si departe de geam. Prevenim astfel racelile repetate si alunecarea din pat.

Daca aveti sansa instalarii unui detector de fum este bine sa o faceti. De asemenea, se pot inlocui jaluzelele cu perdele. Partile mici ale jaluzelelor pot fi inghitite de copii. Si prizele trebuie acoperite cu dispozitive speciale pentru protectie.

Unii parinti aleg sa nu atarne nimic deasupra patutului de frica sa nu cada. In incercarea de a va atrage atentia asupra catorva detalii legate de decorarea in siguranta a unei camera de copil, simtim cum usor-usor creste un drob de sare deasupra sobei. Tocmai de aceea nu vom exagera masurile de siguranta dar le vom valoriza cum se cuvine.

Mult success la reamenajat!

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

“Stai cuminte si taci din gura!”

admin — Wed, 04 Nov 2009 12:56:22 +0000

Despre umilinta pe care o simte un copil atunci cand ii facem un repros sau o observatie

Prin calitatea noastra de adulti, de parinti, de bunici sau de bone suntem inainte de toate EDUCATORI. Iata de ce avem mereu tendinta de a le explica celor mici fenomenele din natura sau cuvintele din dictionar. In acelasi context minunat si interesant al educatiei ne aflam deseori in situatia in care trebuie sa corectam comportamentele gresite pe care copiii le manifesta in relatia cu mediul fizic sau social.

Spre exemplu, un copil care se afla impreuna cu mama sa in sala de asteptare a medicului de familie incepe sa cante si sa vorbeasca din ce in ce mai tare. Mama, rusinata si nervoasa, ii spune sa taca. La un astfel de ordin orice copil normal va riposta radicand tonul vocii sale si mai mult. Parintele va strange mana celui mic, va incerca sa il forteze, chiar sa il pedepseasca astfel incat pacientii care asteapta o consultatie sa nu se mai uite la ei atat de curiosi si de deranjati. Amintind de un film pe care l-ati mai vazut candva , aceasta poveste ramane in tipare: mama se supara din ce in ce mai rau si ridica tonul vocii. Ajunge la un moment dat sa strige mai tare decat fiul ei. Toata lumea priveste cu groaza scena din holul policlinicii intrebandu-se cand va incepe femeia sa isi loveasca odrasla.

Este evident ca un astfel de demers nu va avea nici un rezultat. Copilul nici nu se va potoli si nici nu va invata ca data viitoare sa pastreze linistea intr-o sala de asteptare. Va invit sa acordati cateva secunde pretioase analizei fiecarui comportament si context inainte de a recurge la metodele coercitive. Trebuie sa intelegem ce anume il face pe un copil sa cante si sa vorbeasca tare, sa strige si sa topaie printre picioarele tuturor. Cei mici isi pierd rabdarea repede si nu au capacitatea de a-si focaliza atentia prea mult timp. Asteptarea din gara sau din fata unui cabinet medical este cu adevarat chinuitoare. O prima solutie ar fi mentinerea vie a atentiei copilului nostru prin antrenarea lui in jocuri si activitati interesante. El poate colora sau rasfoi o revista. Putem sa compunem impreuna o poveste. Orice joc va trece prin minte este binevenit atata timp cat nu ii cereti copilului sa taca si sa stea cuminte pe scaun.

In ceea ce priveste tonul vocii… dati-i celui mic un exemplu util. Cand el striga, dumneavoastra vorbiti-i in soapta. Este mult mai usor sa il convingeti prin vorbe suave decat sa ii strigati de fata cu toata lumea ca este prost crescut, egoist, obraznic si neintelegator. Se va simti umilit. Reprosurile ii transmit mesaje de genul :”Nu ma iubeste! Mama nu ma mai iubeste!”. Mai mult decat atat, observatiile il ridiculizeaza in fata tuturor si il vor face sa se simta ingrozitor. Comportamentul nedorit se va amplifica si copilasul va sfarsi prin a se conforma descrierii pe care tocmai i-a facut-o parintele sau bona. Dar in nici un caz o replica precum: “Nu mai striga asa! Nu vezi ca ai speriat pe toata lumea?” nu va determina un copil sa se inhibe si sa se autocontroleze. In loc sa il facem de ras in fata tuturor, mai bine i-am sugera ca in camera alaturata doctorii trebuie sa se concentreze asupra pacientilor si au nevoie de liniste sau ca persoanele din holul de asteptare se simt foarte rau si sa il rugam sa le sopteasca o poezie frumoasa sau sa le faca un desen minunat pentru a-i bucura. In felul acesta copilul va avea incredere in sine, in initiativele si actele sale.

Nu ii putem cere unui copil sa nu mai faca nimic! Il putem insa ruga sa faca altceva.

Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu

Copii mici, adulti uriasi! Solutii simple

admin — Tue, 01 Sep 2009 09:38:59 +0000

Prima data cand vedem un copilas ne spunem: ” Doamne, cat este de mic!”

Acesta este momentul care ar trebui sa ne sugereze legatura dintre noi si cei mici, modul de a ne comporta cu ei. Palmele noastre sunt mari iar degetelele lor abia daca pot prinde un creion. Vocea noastra este ca un tun in timp ce glasul lor se aseamana unui mieunat usor de pisica. Daca vrem ca un copil sa ne inteleaga ar trebui sa ne asezam in genunchi si sa privim lumea de la nivelul lui. Numai asa ne putem da seama cat de inspaimantatori par oamenii mari si cat de greu este sa muti un scaun si sa deschizi o usa. Iata cum putem invata ce anume poate face copilul nostru si ce ii este imposibil de realizat!

Pare usor sa mergi atunci cand ai 30 de ani dar cat de des ne pierdeam echilibrul cand aveam doi ani! Copiii nu sunt suficient de bine dezvoltati din punct de vedere fizic si de aceea trebuie sa fim ingaduitori cu ei cand cad sau cand scapa obiectele din mana. Adultii interpreteaza aceste accidente ca pe un semn de nesupunere, de obraznicie. In realitate ele sunt acte ratate, dovezi ale neputintei. Nu conteaza daca o fetita si-a murdarit rochita cand a cazut de pe banca si nici baietelul nu trebuie certat pentru ca a spart o vaza. Cu siguranta nu si-au propus sa faca vreo nazdravanie! Mult mai important este sa nu se raneasca si sa fie incurajati sa mearga in continuare, sa manuiasca lucrurile din casa fara frica de pedeapsa. Adultii le asigura celor mici un spatiu sigur astfel incat invatarea si miscarea sa fie posibile. Foarte importante sunt hainutele si incaltamintea. Pentru a-si mentine echilibrul in timpul mersului copiii au nevoie de pantofiori cu talpa plata si care se prind bine de incheietura piciorului. Hainutele nu trebuie sa stranga sau sa fie prea largi. In ambele cazuri vor impiedica miscarea.

Un alt lucru pe care nu il inteleg parintii este faptul ca si muschii motrici ai mainii se dezvolta mai greu. Tocmai de aceea copiii scapa des obiectele din mana si nu reusesc sa foloseasca foarfecele sau sa apese pe o clanta. Stiind acestea ne va fi mult mai usor sa ii iertam pe micuti in momentele in care dau mancarea pe jos sau scapa paharul cu suc. Vina este pana la urma a adultului care, din comoditate sau din nestiinta, ii da copilului sa manevreze obiecte mult prea mari ( chiar daca un pahar pare un lucru usor pentru cei mari, imaginati-va cat de alunecos si de greu este el pentru un copil de trei anisori).

Daca ne-am hotarat sa avem in grija un copil trebuie sa fim constienti de capacitatile si de limitele acestuia. Vom fi ingaduitori si il vom incuraja sa se dezvolte si sa aiba incredere in sine!

Ana-Aurelia Baianu

psiholog

Menajera

admin — Mon, 31 Aug 2009 19:09:10 +0000

Menajera pentru un apartament cu trei camere

Locatie: Iasi, Piata Unirii

Cerintele postului: menajera trebuie sa fie o persoana harnica si ingrijita; studii medii; varsta cuprinsa intre 35 si 55 de ani

Programul de lucru: o zi pe saptamana

Responsabilitati: calcat

curatenie generala

Salariul: negociabil in cadrul interviului

Valabil pana la data de 5 septembrie 2009.

Babysitter

admin — Mon, 31 Aug 2009 19:04:36 +0000

Babysitter pentru un copil in varsta de 5 luni.

Locatie: Iasi, cartier Alexandru cel Bun

Cerintele postului: bona trebuie sa fie o persoana calma, cu experienta in ingrijirea nou-nascutilor; studii medii; varsta cuprinsa intre 35 si 50 de ani

Programul de lucru: Luni-Vineri

8:00- 15:00

Responsabilitati: supraveghere

pregatirea mesei pentru copil

alimentare

igiena

plimbari in aer liber

menaj usor in camera copilului

Salariul: negociabil in cadrul interviului

Valabil pana la data de 10 septembrie 2009.

data de incepere a contractului: 10 septembrei 2009

Babysitter

admin — Mon, 31 Aug 2009 18:58:09 +0000

Babysitter pentru un copil in varsta de un an.

Locatie: Iasi, Nicolina

Cerintele postului: bona trebuie sa fie o persoana calma, cu experienta in ingrijirea copiilor mici; studii medii sau superioare; varsta cuprinsa intre 25 si 35 de ani

Programul de lucru: Luni-Vineri

8:30- 18:30

Responsabilitati: supraveghere

pregatirea mesei pentru copil

alimentare

igiena

activitati educative specifice varstei

menaj usor in camera copilului

Salariul: negociabil in cadrul interviului

Valabil pana la data de 10 septembrie 2009.

Aceeasi bona, alt copil

admin — Mon, 31 Aug 2009 17:49:15 +0000

De fiecare data cand intalnim un copilas ne grabim sa il incadram in niste tipare si sa il comparam cu alti copii pe care i-am cunoscut pana atunci. Aceasta reactie este fireasca dar nu ne ajuta sa ne apropiem prea mult de micut. Daca ne vom gandi ca Vladut era mai cuminte decat Mihai si ca Alexandra este mai vioaie decat Elena, atunci riscam sa punem niste etichete pe care cu greu le vom inlocui. Vom pierde timp pretios, timp pe care l-am putea folosi intelegandu-l mai bine pe noul nostru partener de joaca si… coleg de servici ( atunci cand lucram ca babysitter). Fiecare copil plange in felul sau si se joaca diferit de ceilalti copii.

Am ales ca la primele intalniri cu un micut sa observ ce anume ii atrage atentia, ce il face fericit, cine il supara, care este culoarea lui preferata, despre ce ii place sa povesteasca si pe unde isi doreste sa se plimbe. Daca s-a asezat jos, m-am grabit sa fac acelasi lucru. Daca a zambit, i-am raspuns cu un suras la fel de larg ca si al lui. Cei mici ne percep ca fiindu-le aproape atunci cand le imprumutam din gesturi si din mimica. Trebuie sa le invatam plansul pentru a ne da seama imediat daca se alinta, daca le este dor sau daca ii doare ceva. Nu exista o regula unica pentru relationarea cu un copilas. Adultul trebuie sa fie flexibil si sa isi schimbe comportamentul in functie de felul de a fi al celui mic.

De ce ar trebui sa ne apropiem de copii?

Pentru a-i intelege, pentru a-i face fericiti si pentru a-i educa. Exista cateva reguli si principii care tin de educatie in general. Este bine sa le invatam si sa le transformam in temelia care ne va servi la educarea copiiilor nostri… sau ai altora. Important este sa nu ne oprim aici, sa continuam sa tesem noi mijloace, sa inventam jocuri, sa cautam variantele cele mai bune prin care un pui va invata sa mearga sau sa doarma singur. De ce leganatul linisteste un copil si il enerveaza pe un altul? Fiecare fiinta este o impletire a genelor, a educatiei si a mediului in care traieste. Cum ar putea copiii sa arate si sa se comporte la fel? Cum ar putea cineva sa prezica reactiile unui bebelus? Tocmai de aceea trebuie sa fim mereu pregatiti sa incercam variante noi, sa deschidem alte usi sau ferestre care sa le asigure linistea, protectia si dezvoltarea.

Educatoarea care supravegheaza si desfasoara activitati cu 20 de copii, parintii care au doi sau trei copii, profesorii, toti acestia au invatat sa se comporte diferit cu fiecare copil in parte. Metoda poate fi aceeasi, dar contextul, ritmul si tonul vocii vor fi diferite.

Pentru ca sa ne apropiem de fiinta pe care o avem in grija trebuie sa o intelegem si sa o percepem ca pe un “unicat”, ca pe ceva nemaintalnit pana acum!

Ana-Aurelia Baianu

psiholog

Oldsitter

admin — Tue, 18 Aug 2009 09:26:55 +0000

Acest loc de munca s-a ocupat!

Compania Anabaiana angajeaza persoanal pentru supraveghere persoana in varsta.

Locatie: Iasi, zona Bucium

Cerintele postului: varsta 25–55 ani

disponibilitatea de a lucra cu persoane in varsta

disponibilitatea de a lucra full-time, ziua si noaptea

necasatorit

fara copii in intretinere

seriozitate

Oferta: cazare in camera proprie cu toate utilitatile asigurate

salariu negociabil

trei mese pe zi

Aplicati pentru acest job trimitand un e-mail la adresa contact@anabaiana.ro sau telefonic apeland numerele de telefon 0332-230237 si 0742457559

“Zambiti, va rog!” expozitie de fotografie la Iasi, 25 iulie 2009, in parcul Copou

admin — Wed, 29 Jul 2009 13:41:20 +0000

ANABAIANA a organizat in zilele de 25 si 26 iulie 2009 o expozitie de fotografie care a avut ca tema principala portretul de copil. “Zambiti, va rog!” a avut vernisajul in sala fundatiei “Prietenii Iasului” din parcul Copou si a primit in jur de 1000 de vizitatori zilnic. Fotomodele au fost copii cu varsta cuprinsa intre 4 luni si 11 ani. Ei au participat in luna iunie la adevarate sedinte de fotografie si au incercat sa exprime stari cat mai variate ale copilariei.

Bona perfecta!

admin — Tue, 28 Jul 2009 08:32:12 +0000

Este atat de greu sa gasim pe cineva de incredere care sa stea cateva ore cu bebelusul nostru!

Cum ne dam seama ca am intalnit persoana potrivita?

Iata cateva aspecte de care trebuie sa tineti seama atunci cand intalniti o bona:

amabilitatea si pozitivismul; o persoana deschisa si calda va fi intotdeauna mai aproape de nevoile copilului si va sti sa i se adreseze cu intelegere si calm
spiritul de initiativa; supravegherea unui copil este extrem de solicitanta. Este nevoie de reactii prompte si decizi intelepte
creativitatea; copii se plictisesc repede de activitatile monotone; de aceea trebuie sa gasim noi metode de a le starni interesul si de a-i antrena in activitati interesante
energia; o bona ideala va avea suficienta energie cat sa alerge prin parc, sa se joace cu papusile, sa incalzeasca mancarea si sa fereasca bebelusul de orice pericol.

Copilul dumneavoastra va ajuta cel mai bine sa aflati daca bona cu care a petrecut prima zi este intr-adevar cea mai buna:

daca ajungeti acasa si gasiti un copil vesel inseamna ca s-a simtit iubit si protejat
faptul ca este foarte energic si vrea sa va arate tot felul de jocuri inseamna ca a avut parte de multe activitati interesante si antrenante
este firesc sa o ignore pe bona in momentul in care ati intrat in casa. Dar veti afla daca timpul petrecut cu aceasta i-a fost util sau nu in momentul in care copilasul va dori sa va invete si pe dumneavoastra toate jocurile pe care le-a invatat in timpul zilei.
la despartirea de bona observati cu atentie comportamentul acesteia. Daca isi ia ramas bun si de la copil, daca acesta plange cand ea paraseste incaperea, atunci nu ne ramane decat sa va felicitam pentru ca ati intalnit o bona extraordinara!

Compania de babysitting ANABAIANA va ajuta sa gasiti atat bone cat si guvernante care sa corespunda in intregime profilului creat de dumneavoastra. Nu trebuie decat sa ne scrieti un e-mail la adresa contact@anabaiana.ro si sa ne povestiti in cateva randuri despre copilasul dumneavostra si despre cum ar trebui sa fie o bona ideala. In cateva zile va invitam la sediul nostru pentru a cunoaste si a intervieva chiar dumneavoastra cateva dintre bonele noastre.

Toate bonele ANABAIANA sunt evaluate psihologic, juridic si medical, sunt absolvente ale cursului de babysitting ( ceea ce le recomanda ca fiind bone profesioniste) si au calitatile necesare oferirii unor servicii de calitate!

Va asteptam la sediul nostru din Iasi, str. strapungerea Silvestru nr. 50 sau ne puteti suna la numerele de telefon 0742457559 si 0332 230 237!

Prima intalnire cu bona

admin — Tue, 28 Jul 2009 08:27:39 +0000

Inainte de a pleca de acasa, este o idee buna ca impreuna cu bona sa parcurgeti urmatorii pasi:

Faceti un tur al casei! Aratati-i bucataria, locul in care pastrati hainele copilasului si jucariile!
Lasati-i cat mai multe numere de telefon: ale parintilor, ale unor vecini sau rude apropiate pentru situatia in care dumneavoastra nu veti raspunde la telefon, numarul de la urgente si cel al medicului pediatru.
Povestiti-i bonei despre modul de alimentare si hranire al bebelusului, despre cum sa il adoarma, despre schimbatul scutecelor si despre orice alte obiceiuri pe care copilul dumneavoastra le are.
Nu uitati sa lasati bani pentru situatii de urgenta, pentru taxi sau pentru medicamente!

Compania ANABAIANA va ofera tot sprijinul de care aveti nevoie la incheierea unui contract de babysitting. Impreuna cu dumneavoastra si cu bona stabilim termenii contractului si sarcinile de prevazut in fisa postului. Nu uitati ca ambele parti, atat familia cat si babysitter-ul, au drepturi si obligatii ce trebuie respectate daca dorim sa construim o relatie armonioasa !

Pentru mai multe informatii legate de serviciile de babysitting ale companiei ANABAIANA va invitam sa ne scrieti un e-mail la adresa contact@anabaiana.ro, sa ne sunati la numerele de telefon

0742 457 559 si 0332 230 237 sau sa ne faceti o vizita la sediul nostru din Iasi, strada Strapungerea Silvestru nr. 50.

Va asteptam de luni pana vineri intre orele 9:00 si 18:00!

Ce alegem pentru copilul nostru?

admin — Tue, 28 Jul 2009 08:22:29 +0000

In clipa in care ne dam seama ca avem nevoie de ajutor pentru cresterea si educarea copilasului nostru, primul cuvant care ne vine in minte este bona!

Trebuie sa stiti ca ANABAIANA face diferenta intre bone, bone profesioniste, guvernante si supraveghetoare. Pentru ca dumneavoastra sa intelegeti mai bine importanta alegerii unei persoane cu adevarat pregatite, va prezentam definitiile din Dictionarul Explicativ al Limbii Romane pentru diferitele tipuri de bone pe care le puteti angaja prin intermediul companiei ANABAIANA:

BÓNĂ Femeie angajată ca îngrijitoare la copii.

BONA PROFESIONISTA Bona care a absolvit cursurile de babysitting.

GUVERNÁNTĂ s.f. Persoană angajată pentru supravegherea şi educarea unui copil. Guvernantele au studii superioare si sunt abilitate pentru planificarea si organizarea activitatilor educative. Compania ANABAIANA va poate recomanda persoane specializate in functie de varsta copilului dumneavoastra!

ÎNGRIJITÓR, -OÁRE, Persoană care îngrijeşte pe cineva, care poartă cuiva de grijă. ♦ (La f.) Femeie care îngrijeşte un bolnav sau un copil. 2. S.m. şi f. Persoană însărcinată cu menţinerea curăţeniei (şi supravegherea) unei instituţii, a unui imobil, a unei locuinţe etc.

SUPRAVEGHETÓARE Persoană însărcinată cu supravegherea cuiva sau a ceva.

EDUCATÓR, -OÁRE, (Persoană) care educă copiii, tineretul 2. S.f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educaţia copiilor preşcolari (în cămine şi în grădiniţe).

Educatoarele sunt absolvente ale Liceului Pedagogic sau ale Colegiului de In. Au experienta in activitatea didactica si pot lucra cu mai mult de doi copii in acelasi timp. In plus, au bogate cunostinte de metodica predarii si psihologia copilului.

ÎNVĂŢĂTÓR, -OÁRE, Persoană care predă cunoştinţe şi face educaţia civică a copiilor în primele clase de şcoală;

INSTITUTÓR, -OÁRE 1. Grad în învăţământul elementar, superior învăţătorului, dat mai ales celor care predau la oraş. 2. Persoană care se ocupa de instruirea unui copil.

Institutorii sunt invatatori care au studii superioare.

PROFÉSOR, -OÁRĂ, Persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate şi care predă o materie de învăţământ (în şcoală), are studii superioare. Agentia Steps a ales pentru dumneavoastra persoane care predau diferite limbi straine, pian, vioara, dans clasic si modern, arte plastice, teatru, limba romana, matematica, fizica si chimie. Nu trebuie decat sa ne comunicati ce anume doreste sa studieze copilul dumneavoastra!

BABY-SITTER Cel angajat să aibă grijă de un copil, în absenţa părinţilor.

Pentru ca ati inteles cel mai bine de cine anume are nevoie copilul dumneavoastra nu va mai ramane decat sa ne scrieti un e-mail la adresa contact@anabaiana.ro, sa ne sunati la numerele de telefon

0742 457 559 si 0332 230 237 sau sa ne faceti o vizita la sediul nostru din Iasi, strada Strapungerea Silvestru nr. 50.

Va asteptam de luni pana vineri intre orele 9:00 si 18:00!